De câteva luni, de când am luat, cu inima-n dinți, hotărârea de-a ieși în lume la târguri și expoziții cu bijou-urile mele, am primit certitudinea unui lucru pe care îl țineam pentru mine: în România, dar, mai ales în Timișoara, nu există o comunitate handmade… Ca „handmader”, te pândesc, în schimb, o grămadă de vicleșuguri și mârșăvii din partea… concurenței, care e mare și diversă, că mare ți-i grădina, Doamne! Mai nou, orice elevă de liceu (s-a depășit de mult pragul cu „orice studentă”) face lucrușoare handmade. Dar nu asta-i problema. Problema e că fătucele acestea nu știu să-și aprecieze munca și creațiile, oferindu-le la prețuri de nimic (mai ieftine decât chinezăriile), dar, mai rău, bătându-și joc de munca lor, își bat joc și de a mea. Pentru că O.K., te gândești că trebuie să vinzi, chiar și pe nimic, numai să vinzi, iar prin acest lucru mă obligi și pe mine la un asemenea gest. Sau mă pui în situație jenantă față de client, trebuind să-i explic acestuia ce înseamnă de fapt să-ți apreciezi munca și de ce eu vând mai scump. Mă rog, asta-i altă problemă, despre care voi încerca să scriu altă dată.

Ce e mai urât în ieșirea la târguri și care mi s-a întâmplat în ultima vreme, este faptul că, pe banii tăi, pe care îi plătești la târguri, nervii întinși la maxim cu clienți care și-au lăsat simțirea la ușă când au intrat și îți trag de lucrușoare și dau cu ele pe jos de parcă ar fi în supermarketuri să se autoservească și să dea iama-n ele (nu mai zic că mulți înțeleg greșit concepția de „târg” și îți cer reduceri peste reducerea pe care oricum o aplici în mod obișnuit la târguri), alte fete (de la expozanți până la vizitatori) vin și-ți fură pur și simplu idei. Te întreabă cu nonșalanță întrebarea clasică pe care m-am săturat să o aud de când m-am „apucat” de handmade: „Tu de unde îți achiziționezi produsele pentru confecționare?”. Dragilor, de ce-aș răspunde la o astfel de întrebare? Ca tu, a doua zi, să vii cu același lucru, dar cu ceva schimbări, și, din disperarea de a-ți face bani de-un suc, să-l vinzi la un preț cu puțin peste prețul de achiziție, chit că îngheți de frig o zi întreagă și stai acolo, așteptându-ți clientul nebun după târguire… Și nu doar de asta. Dacă vrei să faci handmade, trebuie să fii original (începând cu materialele cu care lucrezi); de ce ai vrea produse de confecționat cum are și altul?

Nu mai zic de felul în care întorc un lucru pe toate fețele lui doar ca să vadă cum l-am făcut și întreabă în stânga și-n dreapta oare cum e făcut, doar-doar află, pentru că știe că de la mine nu va afla sau dacă îmi va cere asta, se va face de râs întrebându-mă asta, pentru că el/ea e „artist!” și nu vrea să-mi imaginez că îmi va copia ideea. Ca să fiu mai explicită: o domnișoară, expozant și ea, la cel mai recent târg, mi-a analizat o brățară, într-o tehnică care oricum nu-i o inovație și poate fi depistată pe internet (dacă chiar ții cu dinții să o cauți, dar e mai ușor să o primești livrată pe tavă de la cineva care a testat piața cu ea) și, în gura mare, astfel încât să pot auzi, s-a rugat de o colegă a ei, care folosea tehnica respectivă pe altfel de materiale, să o învețe și pe ea cum să facă acest lucru. A doua zi: brățară la fel, pe aceeași tehnică, aceeași culoare, pe standul ei, la jumătate de preț decât prețul la care o dau eu. Explică-i clientului de ce la mine costă atât, explică-i că la mine-i de fapt orginalul, deși un ochi cunoscător își dă seama; să mă iau în gură cu respectiva, nu-mi stă în fire. So… am plătit bani ca să mă expun și să dau idei pe gratis, ba chiar am dat idei și am mai și plătit pentru asta. Vorbim aici de o „comunitate”? Nu, atâta vreme cât orice prost înfumurat are chef să facă handmade și crede că se va îmbogăți din asta.

A doua fază: o clientă vine într-o zi și-mi trage de-o pereche de cercei pe toate părțile, ca să vadă cum sunt făcuți. O las, discret o întreb dacă o pot ajuta, îi spun că poate proba liniștită, pentru că nu-s genul să agasez clientul. Cerceii respectivi erau oricum mult prea ieftini și așa, dar, deh, astea-s prețurile prin „comunitate”. Pleacă, nu era hotărâtă să-i ia. A doua zi, seara, mă pregătesc să îmi adun lucrurile, să închid standul. Mă trezesc cu aceeași domnișoară, pe ultima sută de metri. Vrea să probeze acum. Și nu acea pereche, ci mi le ia și le întoarce pe toate să le probeze. Aștept calmă, după care apare constatarea ei deosebit de inteligentă: „De-ăștia pot să fac și eu!”. Și răspunsul meu: „Da, de acord, dar atunci nu mai sunt din ăștia! Sunt alții…” (Și eu puteam scrie poezii ca Eminescu, în adolescență sau să pictez cuburi ca Picasso, dar nu asta-i treaba, ci faptul că ideea căreia i-au dat ei naștere i-a făcut celebri și geniali, nu faptul în sine; ei au fost primii, după ei, de acord, mai sunt și pot și alții, dar ei sunt tot ALȚII!). Tipa insistă: „Eu nu am timp și răbdare, dar ce-i? Un pic de dantelă și o perlă… Oricum, se vede că ai stil.” Nici eu nu am avut timp și nu am să mi-l irosesc cu asemenea oameni, în prețul acela (și-așa mic, pentru care ești tu în dubii să-l plătești) ar trebui calculat și timpul meu, însă, ca cel care te-ai strofocat să scoți ceva nou și original și vine cineva și nu-i hotărât(ă) să dea 10 lei pe el, că și-așa poate face și el/ea, nu-ți pică bine. Mai are rost să spun că da, i-a cumpărat, dar, pentru cei 10 lei am pierdut o jumătate de oră din viața mea (și autobuzul spre casă), doar ca s-o aud cum încearcă să-mi explice că-i poate face și ea, dar nu are timp, deși poveștile ei despre confecționare nu băteau cu adevărul despre cum le-am realizat eu? Și da, am stil, pentru că pentru stilul meu de a le face, mă recunoaște lumea!

În mediul online, copiatul în această minunantă breaslă e la rang și mai înalt. Priviți puțin conversația pe care am avut-o prin e-mail cu o domnișoară (despre ea probabil voi mai scrie, pentru că e un geniu într-ale „respectului” față de colegii ei din breaslă!):

EA: „Salut! Sunt alexandra si fac si eu bijuterii handmade. Te-am contactat deoarece o clienta de-a mea a vazut la tine pe site o pereche de cercei (Cercei “Baroque style” Bohemian Soul ) si o bratara asemanatoare si i-au placut fffff mult si m-a rugat sa ii fac la fel. Ea mi-a trimis doar poza si eu am cautat pe google sa vad cui apartine modelul. Am descoperit ca tie! Mie mi se pare fff corect si cinstit ca atunci cand vrei sa reproduci modelul cuiva sa iti ceri voie! Asa ca iata….iti cer voie daca iti pot reproduce modelul (bineinteles…cum o sa imi iasa mie) pentru aceasta clienta. Bineinteles ca voi specifica in descrierea produsului ca modelul apartine lui Joli Bijou si ca eu doar l-am reprodus la cererea unei cliente; de asemenea voi trece pretul confidential. Te rog sa imi raspunzi cat de repede poti ca sa ii pot da si eu raspunsul clientei. Multumesc mult si spor la bijuterit ”

EU: Bună!

Am încercat să îţi răspund cât am putut de repede la chestiunea propusă.
Fireşte că nu sunt de acord…nici tu nu cred că ai fi; cu toate acestea, în ‘industria’ asta zilnic se intamplă să fii copiat…şi unii o fac fără să işi dea seama!!
Nu zic, dacă ar fi vorba de 2 mărgele acolo, cu o fundiţă pe un lanţ simplu, ar fi ok, pentru ca asta facem toate, dar când e vorba de un model care ţi-a trăznit ţie mai intâi si ai fost foarte incântată că e ideea ta, cu greu sau deloc accepţi! Un astfel de model sunt şi cerceii ‘Bohemian Soul’ , la fel şi categoria din care fac parte- ‘Baroque Style’. Eu am venit cu ideea, am avut comenzi şi am, în serie limitată sau UNICAT (cum e şi brăţara de care ai vorbit), deci nu mi se pare corect în primul rând faţă de clienţi: le-am vândut cu acest statut, ei le-au cumpărat în ideea că nu o să mai aibă nimeni (sau mai puţini)…de-aia şi aleg handmade. Cum aş putea să le explic că au mai apărut totuşi modele asemănătoare pe piaţă, dar nu le-am dat eu drumul?! De-aia mulţi se şi bazează pe handmade, că unele nu îţi pot ieşi de mai multe ori din mână şi au siguranţa că sunt doar pentru ei! Tot ce încearcă alţii să mai facă după cineva nu are cum să iasă la fel…şi de ce să te chinui să faci la fel, când poţi să încerci să inventezi tu ceva nou!
Şi eu mă axez şi pe modele simple, cum toată lumea poate face, pentru că se caută şi astea, dar trebuie să vii şi cu ceva nou, ca peste tot!
Îmi pare rău că te refuz, dar ţin prea mult la ceea ce e strict creat de mine…şi o invenţie a cuiva brevetată se cumpără înainte dacă vrei să te foloseşti de ea şi să o fabrici mai departe! Aşa ar trebui să fie şi aici!
Iar clienta ta, dacă chiar îşi doreşte modelele mele şi apreciază munca handmade, ar trebui să comande ce îi place la mine de la mine! Nici noi când alegem accesoriile nu putem cumpăra din acelaşi loc tot ce ne trebuie, tocmai pentru că oferta e diversă şi dispersată.
Sper că înţelegi şi să nu te deranjeze francheţea mea, dar ţin mult la ceea ce, chiar dacă aparent o poate face oricine, e făcut mai întâi de mine! De-aia ar trebui să fim numiţi artişti şi asta ar trebui să conteze mai presus de toate: să ne remarcăm prin ceea ce creăm, nu prin numărul de comenzi sau cliente! Îţi apreciez totuşi gestul de a întreba înainte…

Cu prietenie,
Raluca
www.jolibijou.net

Respectiva mi-a mai răspuns. Din păcate, nu mai găsesc mailul respectiv; țin minte doar ideea: să zic mersi că m-a întrebat. Nu am mai făcut efortul să-i răspund înapoi, că n-aveam cu cine; din toată treaba asta, tot ea s-a supărat. Și sunt convinsă că cerceii au fost imitați.

Ce să zic? Mai am exemple. Merită scrise, dar cu altă ocazie. sunt sigură că mulți aveți. Vă invit să le povestiți. Măcar atât. Să vă eliberați.

Deci, dragii mei, asta înseamnă handmade la noi în țară, promovarea unor produse originale… Ieșirea cu ele în lume și promovarea online implică mii de capcane. Pentru că lumea își imaginează că tu te îmbogățești făcând acest lucru. Da, poate s-ar putea dacă ar fi îndepărtate unele persoane precum cele care pot fi ușor regăsite în exemplele de mai sus, dacă începând cu cei ce creează, ar învăța în primul rând să aprecieze creația, dacă s-ar respecta și TE-ar respecta…

Noi nu avem „comunitate”, pentru că intervine kitsch-ul, copiatul și invidia, acolo unde ar trebui să fie loc doar de respect și bun-simț. Din păcate, puțini clienți observă acest lucru. Și acei puțini clienți nu te pot ajuta să rămâi pe poziția pe care ești sau să evoluezi.

Iată de ce încep să mă gândesc serios la chestiunea cu târgurile și la cum să încep să mă protejez oarecum. Dar nu doar când ies în văzul lumii, ci și online. Un singur gând mă ajută și îl transmit celor care fac asta din pasiune și înțeleg ce vreau să spun: Mereu vei fi copiat, dar în timp ce altul vine din urmă căutând să te imite, în același timp tu creezi ceva nou, naști altceva, evoluezi; cel ce te-a copiat va fi mereu cu mari pași după, în urma ta! Tu vei aduce, în schimb, mereu, altceva. Iar, invidia și faptul că alții vor să te imite, arată cât ești de bun.
Keep up with the good work!

P.S. Subiectul e tentant și cere eticheta de „to be continued”. Așa că…