Acrostih Raluca, de Dumitru Copil

Inocență pură

L-am cunoscut pe meșteșugarul Dumitru Copil la primul târg la care am participat cu Joli Bijou, anul acesta și, așa cum sugerează și numele, omul acesta, în ciuda vârstei mai înaintate, are figura, blândețea, inocența și chipul unui copil… poate prea copil pentru vremurile acestea. Vremea i-a lăsat cel mai frumos lucru în suflet: copilăria, lucrul cel mai gingaș pe care îl pierdem odată cu grijile și problemele acumulate la intrarea în viață.

Un om care creează artă populară, dar și poezii, un om căruia îi place să împărtășească din experiența și modul său de lucru, căruia în timpurile noastre nu-i e teamă să vorbească în metafore poetice și să realizeze obiecte de inspirație etnică. Ba mai mult, e dispus să învețe și pe alții taine de-ale sculpturii și picturii. Din păcate, nu-mi permite timpul atât cât ar trebui să merg în atelierul său, să discutăm și… să învăț ceva nou.

Dar, de la primul târg, mi-a promis că-mi va crea un acrostih și.. s-a ținut de cuvânt: la următorul târg, m-am trezit cu dânsul că mi-l aduce. Fără să mă cunoască, pot spune că omul acesta m-a descris în doar atâtea versuri câte litere are numele meu… prea bine!

Îi mulțumesc pe această cale și public versurile…

Iar dacă sunteți din Timișoara sau aveți drum pe aici, contactați-l. Se va bucura să împărtășească gânduri cu voi și să vă îndrume în lumea artei tradiționale românești. Îl găsiți aici: http://dumitrucopil.blogspot.com/

Ringul vieții!… Zilnic probe, bătălii în eul tău,

Adumbrind sau luminându-l când din ‘nalt și când din hău!

Lași arome-n aste jertfe și câștigi prin sacrificii,

Uluind prin clipe timpul, prin creații cu delicii.

Călători pe-a Terrei plaiuri, jinduind spre-un alt destin,

Ai în grai limba străbună, s-o slujești, vei fi deplin!